miercuri, 10 februarie 2016

Thuja PENTRU AMIGDALITA SI REUMATISM

Indienii americani o consideră „arborele vieţii“ şi o investesc cu puteri divine. Tuia (Thuja occidentalis) este o plantă decorativă, dar şi una de leac. Cercetările recente au confirmat descoperirile indienilor. Tuia are proprietăţi curative importante prin frunzele care se recoltează în anotimpul rece. Din frunzele verzi se prepară o tinctură cu o toxicitate destul de ridicată, de aceea, nu se administrează intern decît la recomandarea specialistului. Pentru tumori benigne, se ia o linguriţă (aproximativ 5 ml) de tinctură de tuia, de trei ori pe zi, în cure de 3 săptămîni. Extern, se pun pe locul afectat, o dată la două zile, comprese. Se poate aplica şi unguent de tuia. Este un tratament recomandat contra nodulilor mamari, a fibromului uterin şi a chisturilor ovariene, contra polipilor de tot felul, precum şi contra formaţiunilor tumorale care apar la nivelul pielii. Acelaşi tratament şi-a dovedit eficienţa şi în cancerul cu localizare genitală, atît la femei, cît şi la bărbaţi, precum şi în cancerul de rect.  Uleiuri aromate, rasini pentru boli respiratorii(mai ales rasina SAL) pe banner
Gripa, bronşita, infecţii respiratorii recidivante, se pot trata cu o combinaţie de tuia şi echinacea care întăreşte şi capacitatea naturală de apărare a organismului. Incontinenţa urinară la persoanele în vîrstă, prostatita au drept remediu tinctura de tuia care întăreşte sfincterele urinare. De asemenea, cu tuia se tratează insuficienţa ovariană şi hipotiroidia. Extern, are efecte benefice în amigdalită, negi, reumatism, sub formă de comprese. În cosmetică, tenul se spală cu o soluţie obţinută din 100 ml de apă distilată cu două linguriţe de tinctură de tuia. Pentru bătături şi mirosul neplăcut al picioarelor, se fac băi fierbinţi de picioare cu tuia. Cetina proaspătă se foloseşte pentru combaterea celulitei.

ANasonul stelat impotriva virusilor

uctul în formă de stea are cu cinci până la zece vârfuri (în medie opt), și care sunt de fapt păstăile care conțin semințele. Au coaja groasă, de culoare ruginie, și ating lungimi de până la 3 cm. Se pot găsi întregi sau pisate, sub formă de pudră roșcat-cafenie. Dacă sunt ținute în containere ermetic închise, la adăpost de aer, lumină și umezeală, termenul de valabilitate se poate prelungi peste un an.
Principalele elemente pe care le conțin 100 g de fructe sunt: ulei volatil 1,2-6 g format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantități mici de cetone și aldehide anisice și aldehida acetică; lipide 10-20%; 20% protide, zaharuri, amidon, 6-10% substanțe minerale, vitamina A, complexul B (B1-B6), calciu, fosfor, sulf, fier, colină.
Are proprietăți tonice, antispasmotice, diuretice, aperitive (crește pofta de mâncare), vermifuge, emenagoge, galactogene (mărește cantitatea de lapte la femeile care alaptează), carminative, expectorante.
Dintre indicațiile terapeutice ale anasonului stelat amintim:
  • viroze respiratorii
  • cancer gastric, intestinal, pulmonar
  • hepatită virală
  • tuse rebelă, bronșite
  • gripă
  • tulburări digestive, balonări
  • calmează arsurile stomacale și rectale
  • are efect purgativ
  • omoară viermii intestinali
  • calmează durerea
  • stimulează secreția salivară, gastrică, intestinală și pancreatică
  • excită peristaltismul intestinal
  • anorexii, dispepsii
  • stimulează secreția laptelui
  • recomandat împotriva colicilor abdominale
  • diuretic
  • antiinflamator
  • vindecă boli de ochi și îmbunătățește vederea
  • Anasonul stelat este contraindicat în gastrite hiperacide, ulcer gastric și duodenal, enterocolite cronice și acute